IKIGAI, plăcerea lucrurilor mărunte

Ce este IKIGAI?

Am fost la lansarea cărţii unui prieten, mentor şi profesor, Vlad T. Popescu, Ikigai, Motivul şi motivaţia. Găsiţi cartea aici. Eu nefiind străină de subiect, căci, după cum a subliniat şi el în repetate rânduri, am fost cea care i-a tot furnizat materiale bibliografice, unele în limbi exotice precum spaniola. Pe lângă faptul că au mai fost seminarii unde am abordat subiectul, în urma cărora am concluzionat că eu personal îmi trăiesc Ikigaiul: fac ce îmi place, o fac bine, oamenii au nevoie şi sunt şi bine plătită pentru asta. Practic, găsirea şi trăirea ikigaiului îţi asigură un grad de fericire (hai să-i zicem mulţumire) şi un entuziasm în a-ţi trăi viaţa plin de energie şi încântare. Este un altfel de înlocuitor pentru cafeaua matinală, ce te ajută să te trezești plin de energie pentru ziua care urmează, și activitățile ei.

Cu toate acestea, la prezentarea cărţii au fost două aspecte subliniate de Vlad care m-au făcut să cad pe gânduri şi să mă analizez mai atent: primul fiind importanţa sincerităţii atunci când îţi analizezi situaţia pentru a identifica cu adevărat motivaţia din spatele Ikigaiului personal, şi în al doilea rând cultivarea capacităţii de a te adapta pragmatic la realitatea înconjurătoare obiectivă aşa cum tu (sau eu în principiu) eşti sau nu eşti.

O analiză personală

Atunci când mi-am pus întrebarea, am considerat că răspunsul este legat de activitatea de traducere ca și Ikigai personal. Îmi place să traduc, o fac bine, am şi pregătirea necesară, oamenii au nevoie de asta şi sunt şi plătită foarte bine. Situaţia ideală, nu-i aşa? Pare, dar nu a fost aşa. Şi nu a fost dragoste la prima vedere, a trebuit să trec prin eşecul unor examene de admitere la ASE, o pregătire chinuitoare la matematică, total lipsită de succes, şi un an de reluare şi cultivare a unor talente neglijate, plus munca de lămurire pentru a-mi convinge părinţii (mama în special) că alegerea mea este viabilă pe piaţa muncii. În mod normal, munca de traducător în România nu este atât de bine plătită, şi mai are şi alte frustrări la pachet legate de unele neînţelegeri privind ce înseamnă ea şi importanţa ei.

Eu am avut inspiraţia de a mă axa pe traduceri tehnice (care sunt ceva mai bine apreciate – şi plătite - în mod evident). Şi tot Vlad spunea când a auzit ce traduc eu ”Am auzit eu că există şi aşa ceva”, şi apoi mi-a dat o carte scrisă de un maestru ascensionat (Lampa Fermecată - o găsiţi aici) s-o traduc şi să-mi testez IKIGAI-ul cu ceva serios. Acum privind în retrospectivă, am început să îmi pun sub semnul întrebării motivul şi motivaţia. Având termen de comparaţie acum, constat că nu traduc cu mai multă plăcere o carte de dezvoltare personală şi spirituală decât un manual al unei maşini de asfaltat, astfel că motivul pentru care am ales traducerile tehnice nu a fost unul monetar, deşi dacă mă întrebai, aş fi zis că da.

4 întrebări de răspuns sincer

Într-un fel cele 4 întrebări la care trebuie să răspunzi pentru a-ți găsi IKIGAI-ul seamănă cu analiza celor patru cadrane dintr-o analiză SWOT, deși ele îți spun mai multe despre unde te încadrezi cu activitatea și slujba pe care ți-o propui, într-un fel, reprezentând primul pas în autoanaliză.

Ceea ce iubești să faci – desigur poate fi și să stai, sau doar să te uiți la filme la TV (în primul caz poți cel mult să candidezi pentru a deveni cobai pentru un experiment medical, dar nu-ți va asigura un venit permanent, în cel de-al doilea ar fi opțiunea de a deveni critic de film eventual). Cum spuneam, mie îmi place să traduc, să reproduc sensul unei fraze, text dintr-o limbă în alta, sau pur și simplu să reformulez până ”sună”. Îmi place să caut cuvintele potrivite, în context, și ca sens.

Faci bine – Revenind la exemplul de mai sus, plăcerea de a sta fără să faci nimic, e și nu e un IKIGAI, pentru că nu vezi pe nimeni stând 8 ore la rând fără să miște deloc, și chiar și pentru a sta e nevoie de antrenament, a se vedea acei Yoghini care stau nemișcați până devin statui înlemnite, dar totuși vii, ei duc nemișcarea la rangul de artă. Ca să fac bine ceea ce fac, am practicat foarte mult, încă din liceu, am tradus pentru familie și prieteni, apoi am urmat cursurile unei facultăți de litere, și am mers în practică la o fabrică de construcții automobile, și am organizat proiecte de traduceri pentru cei de acolo. Și am urmat și un master în traductologie pentru a învăța despre programele de traducere asistată, despre cercetarea terminologică, ș.a.m.d.

Ce are lumea nevoie – Întrebarea asta este una la care primul exemplu pe care l-am dat pierde teren, cine are nevoie de o persoană care să stea nemișcată mult timp, asta dacă nu ești mim, dar chiar și așa, are lumea cu adevărat nevoie de mimi? De când mă știu mă întreabă lumea ”cum se spune la ... în ....?” Din fericire, încă mai este nevoie de traducători, deși programele de traducere automată au evoluat mult, ele funcționează bine pe texte anume alcătuite, odată ce nu mai este respectat modelul de lucru și de text, e nevoie de un factor uman care să înțeleagă cu adevărat sensul textului și să-l reproducă pentru prima dată. Limbajul uman este în continuă transformare, și din fericire, încă nu suntem transformați în roboți dpdv al limbajului cel puțin.

Ești plătit pentru ce faci – Aici mim-ul s-ar putea sau nu să trăiască bine din munca sa, eu cu siguranță și dacă pierd postul curent, având posibilitatea de a traduce în și din 4 limbi, voi găsi suficient de lucru cât să trăiesc bine făcând ceea ce îmi place.

O analiză incomodă….

Vlad ne-a încurajat în prezentarea cărții să nu ne sfiim în a duce analiza și în zona sincerității, uneori de-a dreptul incomode. Așa că mergând mai departe cu analiza, m-am întrebat de ce au fost cazuri în care deşi erau îndeplinite toate condiţiile enumerate mai sus, totuşi nu eram fericită/nici măcar suficient de mulţumită, drept dovadă am plecat din locurile respective fără a mă uita înapoi. Şi la fel, atunci când la locul actual de muncă principala activitate n-au mai fost traducerile, am rămas totuşi în continuare, şi deşi nu sunt fericită în permanenţă, sunt totuşi suficient de mulţumită cât să fac o treabă bună atât faţă de mine însumi, cât şi faţă de poziţia pe care o ocup.

Am avut norocul de a-mi identifica IKIGAI-ul destul de devreme, înainte să pornesc pe calea unei cariere greșite. El fiind plăcerea de a traduce, de a scrie, de a citi. Deși inițial m-am pregătit pentru admiterea la o facultate economică, când nu am avut succes din prima, am optat pentru ceea ce era destul de ușor pentru mine să recuperez ca pregătire: limbile străine (acum vorbind fluent la nivel de traducător/interpret 4 dintre ele).

Cu toate acestea, la o analiză mai atentă, în prezent mă trezesc urmând cursurile unei facultăți economice, și lucrez în cadrul unei instituții de profil administrativ-economic. Și ajung astfel la concluzia că deși IKIGAI-ul nu se schimbă, condițiile în care ți-l atingi pot varia chiar și la același loc de muncă.

Evrika, scânteia iluminării

Într-un final s-a făcut lumină şi în capul meu: motivaţia mea nu este traducerea/interpretarea sensului dintr-o limbă în alta, ci căutarea şi înţelegerea sensului. În primul rând pentru mine, în mod egoist, ca un căutător de comori aflat la vânătoare de hărţi ale piraţilor. Nu mă întrebaţi de ce mi se pare la fel de interesant şi de poetic să aflu cauza sângerărilor în asfalt, şi să reţin că se numesc aşa, precum informaţia că a existat o limbă guaztecă vorbită încă de 900 de persoane supravieţuitoare ale unei populaţii de maxim 100 000. La o adică, ambele informaţii îmi sunt la fel de (in)utile pentru pragmatismul vieții mele, iar sufletul se încântă mult mai mult cu opere de artă și muzică…. Dar plăcerea a fost aceeaşi în a le descoperi.

Multe hobby-uri, insuficientă expertiză

Aţi fi surprinşi dacă aţi şti câte chestii ştiu despre maşini, IT, construcţii, marketing şi politica de produs, audit (poate chiar mai multe decât dacă aş fi terminat ASE-ul), numai pentru că a trebuit să caut să înţeleg ceea ce traduc pentru a oferi o traducere de calitate. Pentru că dacă în traducerile literare contează frumuseţea şi simţirea, în cele tehnice contează înţelegerea foarte bună a subiectului şi reproducerea sub o formă care să faciliteze la rândul său o înţelegere facilă. Graţia salvatoare în traduceri este pe de o parte uitarea care are loc natural în limbă odată ce nu foloseşti un termen sau un concept, iar în al doilea rând schimbarea sensului sau a cuvântului când treci de la un domeniu la altul.

Satisfacția lucrurilor mărunte

Există mulţumirea adusă de plăcerea realizării unor lucruri mici, dar utile, plăcerea găsirii, recomandării şi implementării celei mai bune soluţii, satisfacţia în a face ceea ce este corect, sau în a face bine ce este de făcut. Într-un fel, dacă empatia funcţionează, ea o va face şi în nefericire, dar şi în fericire, iar faptul că pragmatic, îi faci cuiva viaţa mai uşoară, acum sau în viitor, creezi o fericire de care te vei bucura şi tu.

Sigur că există extazul artistului care creează emoţie, dar el este intens şi trecător, pe când înţelegerea modului în care funcţionează comenzile televizorului inteligent face să stai liniştit şi mulţumit mult timp în faţa lui. Acum înţeleg şi de ce mă simt mulţumită şi cu căutarea celor mai bune întorsături de frază  dintr-o scrisoare de afaceri atunci când volumul de traduceri nu mai e ce a fost, pentru că de fapt căutarea este motivaţia, traducerile au fost doar un motiv, un instrument. Iar căutarea se poate exprima şi în scris, şi în găsirea unei informaţii de care ai nevoie, atunci când ai nevoie de ea, şi se poate găsi şi folosi ca motivaţie în mai multe domenii: scris cărţi sau cursuri, discuţii terapeutice, cercetare documentară, etc.

Caută, şi vei găsi! Chiar şi motivaţia cea mai ascunsă.

 

 

Ikigai_Vlad_T_Popescu_C1.jpg