Martie - când energia feminină se răzvrătește!

Vineeee, vineeee luna Martie ... Stai așa, că a venit deja! Uf... Iar m-a luat pe nepregătite, m-am trezit de dimineață și nici n-am realizat măcar că e 1 martie, așa că primul mărțișor și prima floare m-au surprins plăcut și în mod neașteptat. Spre deosebire de jumătățile noastre mai năpăstuite din și de către această lume, anume bărbații care probabil că intră în fibrilații cu o săptămână în avans, pentru că în această lume modernă care le scoate ochii la fiecare pas cu cel puțin 2 săptămâni înainte nu își mai pot permite să o facă uitată ziua.

Începutul lunii martie reprezintă o ocazie pentru bărbați de a-și arăta aprecierea față de jumătatea lor mai bună, eternul feminin, pentru faptul că acesta perpetuează viața, o înfrumusețează, îi oferă dramul de mister, de magie și de farmec. Ori era vorba de farmece? Farmec, farmece, ce mai contează? Femininul este fermecător, misterios, plin de atribute magice, cum ar fi intuiție, percepție subtilă și creație.

Eu cred că e vorba și de o încercare de a îmblânzi această natură feminină care primăvara se trezește plină de neliniște, de fierbere, de răscolire a unor potențiale încă nemanifestate, încă nehotărâte. Nu degeaba luna poartă numele Zeului Marte, al războiului masculin, pentru că trezirea energiilor feminine primare se comportă în esență pentru prima dată în formă masculină, agresivă, nemulțumită de starea de fapt, răsculată împotriva status-quo-ului din jur.

Energia feminină și emoțiile

Este un prag, un punct de cotitură, energia feminină încărcată de potențial, de istoria unor experiențe înăbușite, constrânse, va trebui să decidă dacă se va îndrepta în direcția creatoare, blândă, hrănitoare, sau în cea de risipire, distrugere și înlemnire. Femeia este cea care deține cheia transformării ei, și a celor din jur, împreună cu mediul înconjurător. Ea se poate mulțumi cu confortul raiului, sau poate aduce iadul pe pământ.

De cele mai multe ori, femeia însăși nu-și recunoaște această putere, nu realizează momentele de cumpănă când universul întreg așteaptă după ea să decidă ce cale va urma. Emoțiile ei sunt cele care la final vor atârna în balanța universului către fericire sau de alunecare către valea plângerii. Emoțiile reprimate, ascunse, strânse într-un coș de nuiele cu capac de rafie, uitate acolo din toamna târzie. Care ies acum la suprafață și cer atenție, iar dacă nu le-o oferi, la fel ca orice femeie care se respectă, ți-o vor obține cu tot dinadinsul, aproape cu forța, acea forță a personalității lor care și ea rămâne ascunsă până când e prea târziu să o poți opri.

Martie - luna vrăjilor și a farmecelor

Se spune că luna martie este luna vrăjilor și a farmecelor, iar tradițiile populare au inventat mărțișorul drept talisman de protecție. Protecție împotriva plasei țesute cu măiestrie de păianjen spre a-și prinde și ucide prada între cele mai firave fire împletite, aparent cel puțin. Firul împletit alb cu roșu, pacea cu războiul, reprezintă legarea energiilor de care pomeneam mai devreme, într-o construcție umană care încearcă să dea formă manifestată puterii resimțite și să o canalizeze spre protecție, sănătate, și bunăstare. Fiecare după simbolul care i se potrivește, o floare, un cosaș, o potcoavă...

Acum încep să fie semănate culturile și culese primele plante de leac (urzica fiind prima absolută). Prima plantă vindecătoare este cea care l-a biciuit pe Isus, și care transformă durerea în forță și vindecare și de împăcare cu pământul. În primele zile ale lunii se descântă șerpii, uneori pentru a-i scoate, alteori pentru a-i trimite cu misiuni speciale, mai mult sau mai puțin benefice... De către cei care știu cum, dar mai ales de cei care știu că pot.

Cei care fac luna martie una interesantă sunt cei care pot și nu știu asta, sau nu știu cum o fac. Împotriva lor și a farmecelor intrinseci se meșteresc talismanele cu șnurulețe să te ferească de deochi, de farmece, de vrăji, de descântece. Descântec fiind și ”Trăiți-ar vântul care a adus norul, care a făcut ploaia să cadă peste mlădița din care a crescut stejarul, din care a fost făcut sertarul în care era prezervativul care s-a rupt când tac`tu te-a făcut pe tine, boule!” Fără ca nimeni să intenționeze să jignească boul în analogia făcută…

Remarcați că e vorba de un bou, pentru că numai o femeie ar fi atât de inventivă și manipulatoare în răsucirea cuvintelor, în esență a energiilor, aduse de altfel de atât de departe și cu atât de multe suplimente pentru a da forță incantației, și a respecta sfatul lui Churchill în arta diplomației ”Trimite pe cine la dracu în așa mod încât să se bucure că se duce acolo”. Un bărbat și-ar fi băgat… picioarele direct, și fără prea multă patimă, chiar și fără prea multă supărare în urma sa.

Și un sfat pentru bărbați!

Și, așa cum se plângea un stand-upper de la IUmor de cum i-a promis nevasta că se răzbună dacă, doamne ferește, o înșală, descântecele sunt creative în sensul acela care te face să te temi de ce anume ar putea să-i mai clocească mintea: să-i cadă...., să-i crape....să-l trimită unde și-a înțărcat dracul copii, și tot așa... Așa că sfatul meu este în ton cu al lui, de bărbat precaut, să vă străduiți să îmbunați femeia, oferindu-i ofrandele necesare, plimbați-o, n-o lăsați să se gândească, nu vreți ca ea să se gândească, la voi, la ce-i lipsește, oferiți-i senzația că este iubită, apreciată și lăudată și afișată în lume, astfel ea va decide în favoarea voastră.

Astfel nu riscați să călcați într-un cui, și ăla ruginit, să vă bată piatra la drum lung, să dați cu mașina în gard, să ... Mă opresc aici, nu vreau să dau mai multe idei decât au deja.