- De ce atât de multă lume preferă câinii și pisicile drept animale de companie?
- Pentru că nu-și pot permite un dragon.
Banc, tratați-l ca atare.
A trecut un an de când am scris cartea despre dragoni, cea pe care o găsiți de cumpărat aici, și am avut ample oportunități să trag niște concluzii privind impactul ei și a informațiilor din ea. Cartea conține suficiente informații practice cât să îi mulțumească și pe cei mai mofturoși și puși pe treabă, însă este scrisă într-un stil poate un pic prea romantic, cu un voal mult prea roz așternut peste experiențele personale. Nemaivorbind de ilustrațiile superbe ale lui Val Young, care îi fac cinste și care aduc cărții un grad de atractivitate sporit.
Ca orice magician care se respectă, am creat prin această carte o poartă către un univers plin de posibilități și oportunități, doar că nu cred că am pus suficiente semne de avertizare pe ea pentru cei care se decid să o deschidă și să-i calce pragul privind pericolele care-i așteaptă pe cei nepregătiți. Asta pentru că nu am vrut să sperii, ci dimpotrivă, să încurajez o altă perspectivă, un alt mod de lucru. Am vrut să deschid ochii și altora, să vadă că mai există și altceva, și să privească cu atenție, iar universul îi va lua prin surprindere și le va smulge un ”AHA!” uimit. Recunosc, însă, că am pierdut din vedere un aspect esențial, pe care nici nu știu de unde să-l apuc ca să-l prezint cât să fie luat în seamă cu atenția pe care o merită.
Nu dansa acolo unde îngerilor le e teamă să pășească.
Sfat practic din experiență personală.
Am uitat, sau nu am vrut să îi am în vedere pe cei care au un ego cât Casa Poporului (sau mai nou Catedrala Mântuirii neamului). Am presupus că, dată fiind tema, cartea va ajunge pe mâna unor oameni cu mintea deschisă, care o vor citi atât cu încântare, dar și cu o anumită doză de scepticism, fie el și neprofesional, luând din ea ceea ce au nevoie, și strecurând informațiile prin sita propriilor experiențe personale, exercitându-și nivelul de discernământ din dotare. Un nivel de discernământ pe care și eu l-am cultivat și atins cu greu, și nu în relația mea cu dragonii, ci tocmai invers: prezența dragonilor în viața mea a fost cea care mi-a atras atenția că ceva nu este în regulă cu mine, și că umblu așa, precum un câine fără stăpân, pe care nu știi dacă să-l alungi cu un băț, sau să-l iei acasă să încerci să-l domesticești.
- Ce faci cu un dragon verde?
- Aștepți până se coace.
Alt banc cu iz de adevăr.
Pentru primul banc mi-am luat o săpuneală pe mesageria de facebook de încă îmi mai țiuie urechile, deși mesajele au fost text. O doamnă cu doi dragoni de comunicare, cu care nu avea voie să lucreze, nici prima dată când m-a contactat, și nici când m-a luat la rost, câteva luni după, extrem de supărată că nu vreau să o accept la consultație să îi ascult poveștile despre interacțiunea cu ei. Și eu mai trag uneori de RVD (realizarea voinței divine), deși m-am convins că la 70-75% trag degeaba, și o să mi-o iau de nu știu ce m-a lovit, și abia de la 80 încolo mai poți negocia, conștientiza și schimba puțin. Doamna era la 50. Dar ei îi e bine, conform afirmațiilor, deși eu încep să mă îngrijorez pentru cei din jurul ei…
Cum îți cere un dragon dulciuri de Haloween când îți bate la ușă? Dă-mi dulcele pe care îl vreau eu, sau îți dau foc la casă.
I-am spus doamnei că prezența unor dragoni, în special unii eterici, de comunicare, măresc puterea de manifestare, și că dacă nu ești conștient de ce anume manifești, dezastre pot avea loc în jurul tău. I-am recomandat Rugăciunea inimii, astfel încât să nu sufere consecințe prea grele dacă tot îi ține în preajmă deși nu are încă voie să lucreze cu ei. Supărată că nu am vrut să joc rolul psihologului care ascultă povestea fără a putea da diagnostic de dus cu pluta, n-a înțeles că și-a primit consultația de rigoare, pentru că forma sub care a primit-o nu s-a încadrat în așteptările ei, pentru ca nu i-am cerut bani, și nu am pierdut timp o oră - două nici eu, nici ea, cu povești inutile. Inutile, pentru că nu a înțeles nimic din ele, cum nu le-a înțeles nici pe cele din carte, și nici măcar bancul cu dragoni și animalele de companie. A considerat jignire din partea mea când i-am zis că nu a înțeles.
- Ce sunet se aude când un dragon mânâncă ceva picant?
- Alarma antiincendiu.
Banc sec.
Dragonii apar în preajma ta atunci când ai un potențial mare de a-i hrăni cu emoțiile tale, cu energia ta, cu acțiunile tale, când în preajma ta vor avea experiențe noi. Și nu sunt mofturoși, orice tip de energie, emoție, acțiune e ok din punctul lor de vedere, căci nu urmăresc beneficitatea a ceea ce se întâmplă și acumularea experienței. Ei sunt și acționează precum o lupă care concentrează atenția și presiunea pe un aspect pe care îl scot la suprafață pentru a se putea hrăni cu el, experimenta. Cu toate acestea, pericolul nu este reprezentat de dragoni, ci de prezența lor în câmpurile noastre nelucrate. Mai ales în cazul mentaliștilor cu emoții suprimate pe care nu și le recunosc, sau manifestă și pe care le au bine îngropate sub o pătură de raționamente, acolo sunt momeli apetisante care aduc dragoni dispuși să le pescuiască și să le tragă la suprafață. Am fost în această situație și încă mai sunt uneori, iar prezența dragonilor mi-a adus vreo 2 accidente, câteva obiecte electrocasnice în service, și mașina de câteva ori, necesitatea de a renova faianța spartă în baie, sau câteva renovări datorate unor inundații.
Dacă aveam un pui de dragon, l-aș fi ținut pe umăr să bârfim toată ziua și să îi ardem pe toți cei care ne deranjează.
Așa că mare atenție la neatenție, spre deosebire de căței sau pisici, care te iubesc necondiționat, te ascultă (de cele mai multe ori) și nu îți cauzează prea multe daune, sau doar unele ușor de reparat și trecut cu vederea, dragonii nu sunt cei mai comozi însoțitori, iar când spun că puțini și-i pot permite, mă refer la faptul că în cazul în care cățelul tău a ros gardul vecinului, i-l plătești sau i-l schimbi, dar dacă aceluiași vecin i-a luat foc casa pentru că te-a enervat când aveai un dragon de foc insoțitor, și nici el și, nici tu nu sunteți conștienți să reglați costurile din mers, karma e asigurată, iar karma nu dă cu parul, dă cu amarul.
Realizez acum că faptul că ți-am permis să invoci un Kraken (dragon) când ai avut tu chef a fost o idee extrem de proastă.
Dungeon and Dragons