“Nu gândi că o să creezi artă. Doar fă-o. Lasă-i pe ceilalți să decidă dacă e bună sau rea, dacă o iubesc sau o urăsc. Și până se hotărăsc ei, creează și mai multă artă.” - Andy Warhol
În luna lui Cuptor - perechea lunii februarie care în tradiția populară se numește făurar, am cunoscut un Făurar, George Botoran de la Turbonef, Râmnicu Vâlcea. Mă strădui de ceva vreme să scriu a doua carte pe care editorul meu, Vlad T Popescu de la Meditative arts o așteaptă cu nerăbdare, despre bolurile cântătoare, sau clopote așezate/întoarse, cunoscute în mod eronat drept tibetane, dar asta e o altă poveste despre care o să citiți în carte (sic). Atunci când scriu, îmi place să prezint perspectiva personală, experiența proprie, iar așa ceva nu se câștigă decât, ați ghicit, mergând și făcând.
Deși am primit o invitație de a vizita India de la furnizorul meu de clopote din București, anume HIRCUS, am refuzat-o politicos, pentru că India, Nepalul mi se par departe și ar reprezenta o gaură în buget prea mare, nu neapărat călătoria până acolo, ci ce aș găsi de cumpărat la fața locului. Mai mult, oricât de mult aș aprecia bolurile cântătoare, povestea lor este una fabricată meșteșugit care nu îmi captează interesul. Mi se pare mai important să revenim cu atenția asupra a ceea ce avem și noi aici, dar le-am neglijat: menirea, puterea în duh, disponibilitatea de a merge mai departe, de a ne adapta la realitatea locului…
Până nu ne veți da înapoi clopotele, vom plânge ca orbul care și-a pierdut toiagul …
Gargantua și Pantagruel
Ce meserie frumoasă, să făurești clopote de biserică, instrumente menite să reprezinte vocea lui Dumnezeu care cheamă omul la rugăciune, introspecție, îi atrage atenția de la cele lumești la cele cerești.
În România eu știu două firme producătoare de clopote, una la Baia Mare - Blotor, și una, cum altfel, în orașul meu natal, Râmnicu Vâlcea. Cum la Baia Mare se ajunge mai greu, mi-am satisfăcut curiozitatea lângă casă, vizitând Turbonef și stând la taclale cu George. Să vă explic de ce: am niște prieteni care au în familie un preot, și când a comandat clopotul bisericii a adăugat la comandă și realizarea unor clopoței din același material și pentru nepoței. Nu pot să vă exprim ce minunăție este fiecare clopoțel, niciun alt clopot pe care l-am testat, adus din meleagurile exotice ale Asiei, nu mi-a ridicat părul pe mine nici măcar la înclinare sfert de unghi drept. Am vrut și eu, dar n-am biserică să înzestrez. Încă. Ufff.
În schimb, odată încheiat turul clopotelor bisericești prezente în expoziție, George m-a invitat să văd programul cu care ei reglează frecvențele, iar pe birou, alături de PC, se afla un clopot de mână interesant. Pe care el mi-a mărturisit că l-a construit din nostalgie, din pasiune, având menirea de a reaminti momentele școlii când un elev plimba un clopoțel pe holuri pentru a chema la pauză sau la relaxare. Normal că i-am testat sunetul și, surpriză: frecvența sa e suficient de înaltă cât să tindă spre ultra gama, cea care invită la cristalizarea ideilor, la antrenarea minții să învețe, iar nota sa F (centrul inimii) era menită să implice sufletul în procesul de învățare.
Evident că l-am convins să se despartă de el, și l-am adoptat la mine acasă, nu de alta, dar uneori vecinii cer să fie treziți la realitate.
Îmi pot controla destinul, dar nu și soarta. Destinul înseamnă că există oportunități de a vira la dreapta sau la stânga, dar soarta este o stradă cu sens unic. Cred că toți avem de ales dacă ne îndeplinim destinul, dar soarta noastră este pecetluită.
Paulo Coelho
Când destinul se împlinește
Poate unii când evaluează pe cineva se raportează la studii, diplome, recomandări sus-puse, ei bine eu una mă uit pe mandala zilei de naștere să știu cine e, și de acolo mă conving că percepția mea e corectă așa că l-am luat un pic la analiză pe text (mandală adică), și mi-am primit confirmarea.
Centrul mov (9) spune că e născut maestru ascendent, are prin urmare cea mai bună relație cu ghizii spirituali, una directă, nemijlocită nici măcar de înțelegerea lor ca și ghidare și relaționare separată de cine e el ca spirit. Nativ și natural va face acele lucruri pentru care alții trebuie să învețe, să muncească, să caute.
Ce îmi spune mie însă că el se află pe calea împlinirii misiunii sale personale este gruparea dintre cele două culori albastru și galben (2 și 4) aflate pe coloana verticală dinspre centru, reprezentând arta de a construi puntea dintre Cer (Dumnezeul ca și percepție religioasă) și materializarea sa în materie, pe Pământ, în acțiune. Sigur, respectând manualul de instrucțiuni, aducând și adunând cunoașterea practică din fragedă pruncie, din familie, de la generațiile anterioare.
Talentul e o "meserie" cu care te naşti, nu una pe care ai de gând s-o înveţi.
Tudor Mușatescu
Sunt mulți cei care cred că maeștrii de odinioară sunt făurarii de inspirație divină a căror trecere o să o deplângem mereu având regretul că nu ne vom mai întâlni să putem beneficia de talentul lor creativ, astfel ne antrenăm într-o continuă alergare după vestigiile lăsate în urma lor. Puțini sunt cei care sesizează cum se învârte roata destinului și a timpului, cum Universul evoluează, iar talentul revine pe firmament pentru a se adapta la noile tendințe, la modul cum spiritele au evoluat și ele, la locul în care se află. Nimeni nu e profet în satul lui și la vremea lui.
Cunoașterea ajunge, sub o formă sau alta să se manifeste, din nou, și din nou, talentul nu sare nicio generație, fiecare generație fiind însă responsabilă să îl cultive, să îl recunoască, să îl exploateze.
Când afli un astfel de talent, fă-l cunoscut, profită, bucură-te, nu aștepta regretul generațiilor viitoare.