Se spune despre dragoni că ei reprezintă puterea absolută în lumea fizică. Când aud ce se spune despre dragoni, mă mulțumesc să zâmbesc trist. Percepția oamenilor despre dragoni a fost coruptă de-a lungul timpului de modul în care oamenii se raportează la bine și rău, la putere și cunoaștere, și de faptul că nu au înțeles de unde provine puterea și cunoașterea dragonilor, adică din acele emoții pe care oamenii fie le resping, fie sunt consumați de ele. Puterea lor fiind bazată pe cunoaștere pură a emoțiilor, ei se vor simți cel mai pregnant în corpul fizic, în special acolo unde sălășluiesc acestea. Emoțiile nu sunt rele sau bune, așa cum le percepem noi. La fel se spune despre dragoni că ei nu fac diferența între bine și rău. Dragonii în esență sunt elementali. Ai putea spune despre o furtună că este bună sau rea? Ea este fenomen al naturii cu scop precis în ea. Furtuna poate aduce cu ea o curățare a aerului, suficientă apă pentru a hrăni plantele și animalele. Intensitatea ei este cea care poate crea pagube atunci când depășește limitele de siguranță și atunci va aduce distrugere și inundații.
De ce dragoni și nu…
Prezența dragonilor în preajma voastră funcționează ca un cristal ce amplifică și aduce mai mult focus pe o emoție și o amintire deja existente în noi, ni le scoate la suprafață, conferindu-le suficientă forță de exprimare cât să nu mai poată fi ignorate. Ce faci cu ele, cum le gestionezi și transformi este problema ta. Dragonul, precum o lupă, aduce doar scânteia, și te privește dacă o folosești pentru a aprinde un foc de gătit sau de forjat arme, sau pentru a porni un incendiu devastator. Mai contează și cu ce îl hrănești.
Întrebările sunt de fapt răspunsuri
Cu ce dragon am nevoie să lucrez azi, acum? Ce am de învățat de la el? Ce simt și cum îl simt, ce îmi poate arăta și ce pot face pentru el? Ce vom experimenta împreună? Exemplu: Ce înseamnă focul? Ce ar putea face focul pentru mine și cum lucrez eu cu focul? Sunt un piroman sau îmi țin degetele la jumătate de metru de flacără și simt cum mi se încinge pielea? Folosesc focul pentru a curăța ciulinii, a obține energie din materia arsă, pentru a produce energie sau privirea ațintită îndelung spre foc mă face să-mi pierd controlul uretrei? Pot ține palma deasupra flăcării timp de un minut și să nu mă frig? Ca și cum flacăra nici n-ar fi acolo? Câte tipuri de foc sunt? Îl pot contempla liniștit să-i aflu secretele pe îndelete și să-i admir dansul flăcărilor fără a mă teme că vor sări scântei? Ce îmi spun culorile pe care le văd ascunse în el? Pot urmări ritmul dansului său și pot intui direcția mișcării? Și mai ales – sunt provocat(ă) sau îndrumat(ă)?
Cum să lucrezi cu dragonii
După cum spuneam, dragonii se simt cel mai bine pe corpul fizic (o înțepătură, o apăsare, jenă nedefinită). Sau poate vezi cu coada ochiului o spirală de culoare cu zvâcniri de aripi, ori poate se formează o idee hotărâtă. De principiu, se simt. Pe lângă cele enumerate mai sus, eu folosesc cărțile cu dragoni desenați de Val Young pentru a invoca, pentru a lucra, pentru a mă conecta și a-i cunoaște mai bine și mai în detaliu. Luând exemplul mentorului meu V.T. Popescu, am început să le dăruiesc și altora, una câte una. Și când mă întreabă ce să facă cu ei, și despre ce e vorba, eu îi întreb mai întâi ce le spune imaginea și cuvintele aferente.
Arta contemplării dragonilor
Imaginile sunt sugestive: prin forma și mai ales prin culorile lor. Și apoi mai e și textul tip poezie care mai aduce câteva indicii despre tipul de energie. Și apoi mai e și conexiunea. Dacă îl iei în inima ta, inima ta îl va cunoaște și recunoaște. Cum îl iei în inima ta? Desigur că prin intenție, sau privindu-l cu atenție, clar, detașat, căci ochii sunt poarta sufletului, nu-i așa? Și tot ceea ce aduci în suflet, îl readuci către Dumnezeu. Iar pentru fiecare spirit întors în Dumnezeu, cântă îngerii odă în cer.
În loc de concluzie, o recomandare
Am constatat, chiar și la mine, că dacă spui cuiva să mediteze pe o temă dată, să zicem, un dragon, dar fără a-i asigura și ghidajul necesar, cel mai adesea se va împotmoli, uneori chiar și cei cu mai multă experiență în această practică. Suntem obișnuiți să fim ghidați, să ni se spună ce ar trebui să vedem, să simțim, să știm. Reușesc arareori să meditez cu succes, iar când îmi propun asta cu tot dinadinsul, fie adorm, fie nu văd nimic, sau nu îmi vin decât foarte puține informații. Meditația nu e metoda mea de lucru preferată... Din fericire, având ocazia să traduc „Lampa fermecată” a lui Ramon del Valle del Inclan, m-am putut relaxa în această privință: el prezintă 2 căi pentru misticul pornit pe calea descoperirii de sine: cea a meditației și calea contemplării. Prima este o cale activă, de luptă cu mintea care încearcă să te oprească și căreia musai trebuie să îi dai ceva de făcut. Cea de-a doua, favorita mea, este pasivă, de observator al (i)realității noastre. Un observator relaxat, care însă plictisește mintea, căci îi ține atenția concentrată pe un detaliu aparent nesemnificativ. În cazul acestor cărți, eu recomand contemplarea, și nu numai a imaginilor (de altfel superbe), ci și a versurilor de pe spate și precum și a răspunsului propriului corp.
Să vă fie de folos!
DESCOPERĂ ȘI ALTE AVENTURI CU DRAGONI
Dragonii ca și însoțitori aduc la suprafață pericolele ascunse în noi, fac să ni se manifeste umbra în toată splendoarea ei, fără ca noi să realizăm măcar, pentru că ne lipsește cunoașterea de sine, discernământul, pentru că egoul a crescut prea mare și nu mai e educabil.