Aripile lui Abaddon

Îngeri de lumină, îngeri de întuneric

Fac pariu că atunci când auziți cuvântul ”Înger” pomenit, vă gândiți la o entitate de lumină, benevolă, prietenoasă, menită să vă răspundă oricând și oricum la rugăciune, să vă dea o stare de bine… Înțelegeți unde bat cu această prezentare, nu? Ce poveste plină de vise…

Există îngeri de lumină care deservesc luminii lui Dumnezeu, și există îngeri de întuneric care deservesc umbrei lui Dumnezeu, cei din urmă se numesc îngeri păstrători ai karmei, și reprezintă lumina Duhului Sfânt din întuneric, mici steluțe albe într-o mare de întunecime. Așa cum lumina nu are o singură nuanță, și nici aceleași atribute, nici întunericul nu diferă.

Dacă îngerii de lumină au formă rotundă, emanând irizații de lumină considerate aripi, de fapt reprezentând însușirile și rangul îngerului, cei de întuneric au mai degrabă formă ovală, eliptică ca un ou, iar aripile, pot fi irizări și de întuneric și de lumină, drept e, mai mult de întuneric.

Îngerii, de ambele tipuri, sunt entități colective, sferele sau ovalele respective fiind alcătuite din nenumărate puncte de lumină albă sau argintie. Îngerii de lumină au atât alb cât si auriu (de fapt auriul este conțiința divină, iar albul înzestrarea din partea Duhului Sfânt), îngerii de întuneric sunt puncte albe, atractori de întuneric.

Îngerii de lumină te ard, cei de întuneric te zguduie, cei de lumină te trag în sus, cei de întuneric te cufundă/apasă în jos, primii îți dau fiori electrici, cei din urmă strângeri magnetice.

Îngerii Karmei

Îngerii de întuneric sunt mai mulți decât v-ați aștepta, unii chiar din cei cunoscuți. De exemplu, Arhanghelul Gabriel(a) este de întuneric, dacă nu știați deja. Evident Azrael, Ariel și alți arhangheli. Și ei fac voia lui Dumnezeu la fel de mult ca cei de lumină, și au la rândul lor o menire bine definită în marea schemă a lucrurilor.

Există o categorie de îngeri care mă interesează pe mine în special, pentru că eu, fiind ciudata dintr-o lume de ciudați, am pe umeri doi îngeri păzitori, cel obișnuit, de lumină, care m-a apărat de-a lungul timpului de unele și altele și m-a ajutat să aleg drumul cel mai potrivit pentru mine; și un înger păzitor de întuneric, un înger al karmei.

Care e rolul celui din urmă? Să mă țină în lesă. Nu glumesc. Am un înger care mă apără de ce mi s-ar putea face de către alții, și am unul care îi apără pe ceilalți de ce le-aș putea face eu lor. Asta în primul rând, plus că din când în când mă ia frumos de mânuță și mă urcă în norul karmic să mai descarc ce am de lucru în perioada următoare. De obicei după asta îmi refac măsurătorile radiestezice MDH, că sigur nu mai am aceleași valori de le știam, și nu de alta, dar nu strică să știi pe ce palier ai de lucru.

Aripile lui Abaddon

Dar gata cu prezentarea, că mă abat prea mult de la tematica articolului, și anume aripile lui Abaddon. Cine e și cam ce face Abaddon, găsiți aici și mai recent aici. Pentru că feedbackul unei prietene a fost ”mă așteptam de la tine să scrii chestii mai avansate despre el” (ea îl percepe pe Abaddon ca entitate masculină, spre deosebire de mine, care o percep feminină - și am și câteva argumente convingătoare pentru asta, pe care le voi prezenta cu altă ocazie), am decis să intru în mai multe detalii, așa ca pentru avansați.

Vorbind despre aripile îngerilor, ele nu sunt precum cele ale păsărilor, pentru zburat prin ceruri, ci reprezintă câte un set de abilități care caracterizează îngerul respectiv, de fapt abilitatea și modul în care o utilizează. De exemplu, Mihail are abilitatea de a transmuta frica în curaj. Cum? Dându-ți ordin să faci lucrul de care ți-e frică, împingându-te să te confrunți cu el. Gabriel are darul premoniției, mesagerul care transmite planul lui Dumnezeu. Cum? Vise, cărți oracol, viziuni.

După cum spuneam Abaddon are 8 aripi, 4 seturi de abilități împreună cu modul aferent de implementare, un set în plus față de un Serafim, și aș vrea să înțelegeți că asta înseamnă că are abilitățile unui Înger cu rang de serafim plus încă una.

1 - transmutarea elementelor la nivel micro de un organism independent

Prima molimă în Egipt, care declanșează o reacție în lanț este transformarea elementului apă (a Nilului) în sânge (tot apă ca și element, însă cu alt program de funcționare). Cum? Cu ajutorul unor organisme minuscule, dinoflagelatele (gen ciuperci - nici animale, nici plante, și una și alta), care prin mișcare crează lumină, iar prin multiplicare schimbă natura apei (culoarea trece in roșu, și din hrănitoare pentru faună devin toxice și ucigașe). Nu știu de ce, dar această explicație îmi aduce în minte un alt personaj misterios, il Separatio ( cel care nu e nici bine, nici rău, ci granița dintre bine și rău, nici lumină nici întuneric, ci griul care poate fi perceput ca ambele, echilibrul dintre cele două forțe universale Dumnezeu ca reprezentant al binelui, și Satan ca reprezentant al răului). Doar zic că seamănă.

2 - coordonarea grupurilor de animale sub forma unei conștiințe colective

De ce ar fi asta o abilitate? Sunt multe animale care lucrează armonios ca și o conștiință colectivă (albinele, furnicile…). Doar că Abaddon face acest lucru cu animale care în mod obișnuit sunt singuratice (lăcuste, scorpioni), chemându-le și adunându-le, unindu-le pentru un scop comun. Formarea unei conștiințe colective pentru un scop comun presupune trezirea unor instincte primare de supraviețuire și amplificarea lor până la anularea fricilor și considerentelor individuale.

3 - Stăpânirea și coordonarea dragonilor planetari

Mă refer la dragonii aceia mari, cei capabili să aducă forța de a stârni furtuni, uragane, erupții vulcanice, cutremure. Din nou este vorba de o acumulare, de o descărcare din norul karmic la nivel colectiv, de nație sau planetă. Să nu uităm că dragonii sunt elementali la bază, al căror rol este transmutarea energiilor, fie prin acumulare lentă de potențial până se atinge punctul de declic, fie prin ciocnirea/conflictul a două potențiale opuse de forță similară. Ca spirite întrupate în corpuri umane, noi am uitat acest potențial, și din păcate nu îl mai utilizăm decât pentru transmutarea mâncării în energie, însă noi avem aceeași capacitate și potențial, neasumându-ne această misiune vărsăm propriile noastre energii în magma Pământului, iar rolul lui Abbaddon este de a ne face conștienți de contra-acțiunea planetei fața acțiunilor noastre.

4 - deschiderea porților Abisului

Ce este Abisul? În teologie, Abisul este Vidul sau Haosul dinaintea Creației. De fapt, Abisul este același cu Abaddon (am zis nu, ca e mai mult spațiu decât entitate, nu?), spațiul fără sfârșit, al dezintegrării, unde te pierzi dacă intri, pentru că deși este vid, și nu e nimic, totuși acolo poți intra și ieși, deși nu întreg, și nu cu totul. Denumirea sa în greacă Apollyon reprezintă distrugerea completă, și este reprezentat ca o ființă alcătuită din 4 părți, patru elemente: apa peștilor, focul dragonilor, pământul pe care calcă ursul, aerul aripilor.

Când se deschide Abisul? Atunci când echilibrul dintre lumină și întuneric, dintre bine și rău, dintre putere și manifestare este amenințat, și pentru a-l stabiliza, se deschid porțile fie pentru a închide în el entitățile care îl amenință, fie pentru a elibera energii sau entități care să contra balanseze ce se întâmplă. Porțile Abisului sunt multe, și căile lor nu se întrepătrund, pentru că în NIMIC nu există șansa de a întâlni ceva sau pe cineva, însă cheia abisului este una singură, o stare de a fi.

COVID 19 - Boala ZEN-ului

Nu crede tot ce gândești

E bine să ai cont pe un site de socializare, când și când îți vin idei datorită acelor citate motivaționale nelipsite - fără de care nu cred că am mai putea trăi, atât de mult au intrat în conștientul colectiv, încât autorii lor nici ei nu le-ar mai recunoaște drept proprii. Iată unul:

Întotdeauna păstrează o sticlă de vin în frigider pentru o ocazie specială; uneori ocazia specială este că ai o sticlă de vin în frigider

Dacă vă întrebați de unde până unde aș găsi citatul drept o inspirație pentru un articol despre Molima secolului (sau a mileniului), așa sunt eu ciudată în conexiunile pe care le fac. Hai să vă ajut să înțelegeți logica, reformulând:

Întodeauna păstrează, în caz de nevoie, un virus in frigiderul laboratorului să vezi cum evoluează o molimă, uneori nevoia este de a avea o molimă pentru a vedea cum evoluează tot.

Glumesc, nu sunt adepta conspiraţiei virusului scăpat din laborator, nici a sterilizării populaţiei cu un vaccin minune (deşi episodul ăla din Stargate SG 1 părea plauzibil ca naiba - serios, unele seriale merite văzute cu atenţie, poate chiar şi de mai multe ori), dar nici nu aş nega posibilităţile, doar pentru că ele au fost puse pe tapet prima data de un scenarist plin de imaginaţie. Bine, nici nu le-aş folosi ca bază de argumentaţie, cum am păţit-o eu pe Facebook: ”Uită-te la minutul X din filmul Z şi o să înţelegi”

Bine aţi venit pe Pământ. Asta e ce numesc eu o întâlnire de gradul III

Ziua Independenţei

Pot fi filmele o sursă de inspiraţie a realităţii, o testare a pieţei pentru a inocula/pregăti publicul larg cu anumite idei, pot ele reprezenta premoniţii autodeterminante, mai ceva ca sfinţii din scripturi? Cu siguranţă da. Lumea este o entitate oportunistă, şi nu vă imaginaţi că lumea de dincolo este diferită, nu de alta, dar ce e sus e şi jos, nu?

Îngerul Molimelor - Abaddon

Acest articol e început demult, dar nu am putut să-l scriu sau public, pentru că îi lipsea contextul, anume explicaţia despre cum stă treaba cu Abaddon - pe care o găsiţi aici. Cum spuneam în articolul citat, uneori Abaddon se ridică, fie la nivel individual, fie colectiv, declaşând astfel o Apocalipsă personală sau globală. Și asta se întâmplă cu o anumită ciclicitate a evenimentelor, a căror intensitate poate diferi în funcţie de circumstanţele situaţiei de moment.

Semne au existat întotdeauna, fie că au fost ele revelaţii ale sfinţilor, predicţii astrologice, sau simple premoniţii. Dificultatea rezidă în calitatea şi corectitudinea interpretării. Mulţi sunt cei chemaţi, puţini însă cei “aleşi” - aleşii sunt cei care ajung să înţeleagă sensul lucrurilor, motivele pentru care acestea se întâmplă, şi de ce în acest mod, şi cum pot trece prin ele. Nu să le oprească, sau să le evite, sau să nu le (re)simtă, ci să treacă prin ele.

Aşa cum moartea este doar o etapă peste care treci mai devreme sau mai târziu, la fel este şi Apocalipsa revelaţiei lui Ioan, sfârşitul lumii aşa cum este el cunoscut, din nou la nivel individual sau colectiv. Atunci când un individ (sau o societate) rămâne blocat(ă) într-un cerc vicios care nici nu se încheie, nici nu se rupe, intervine un factor extern care să producă o schimbare, să scoată la suprafaţă ascunzişurile ignorate în goana urmăririi lucrurilor pe care le ştii deja.

Omenirea, per ansamblu, avea nevoie de un tras de clopote simbolic, să i se tragă atenţia să privească mai atent, să devină mai conştientă, să se trezească la realitate; să se oprească o clipă în loc - iar dacă cu această ocazie Pământul a apucat şă-şi tragă sufletul un moment şi să răsufle - cu atât mai bine.

Uităm sau ignorăm că Pământul este o fiinţă vie pe care o oprimăm cu tot ceea ce, noi, celelalte fiinţe vii convieţuind aici, reprimăm. Civilizația și capcanele ei ne-au adormit simțurile, am ajuns să ne ignorăm instinctele animalice de bază, cele care asigură supraviețuirea speciei: frica de moarte, pofta de sex. Ele au devenit atât de denaturate ca formă și recunoaștere, încât nu mai suntem conștienți de existența lor ca și motor de creștere. Cu siguranță creșterea noastră personală și spirituală nu a ținut pasul cu dezvoltarea tehnologiei și a societății, în niciun caz suficient cât să anuleze nevoia de aceste două cauzalități.

COVID 19 - Numele tău este FRICĂ

Zice cartea revelaţiei:

Al cincilea înger a sunat din trompetă. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ; și i s-a dat cheia abisului. Ea a deschis abisul și din groapă s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare, iar fumul din groapă a întunecat soarele și, la fel, aerul. Din fum au ieșit pe pământ lăcuste și li s-a dat putere, aceeași putere pe care o au scorpionii pământului. Li s-a spus să nu vatăme iarba pământului, nici vreo plantă verde și nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-au pe frunte sigiliul lui Dumnezeu. Și lăcustelor nu li s-a dat voie să-i omoare, ci să-i chinuie cinci luni, iar chinul lor a fost asemenea chinului pe care îl provoacă un scorpion când înțeapă un om. În zilele acelea, oamenii vor căuta moartea, dar nicidecum n-o vor găsi; vor vrea să moară, dar moartea va fugi de ei.

Dacă v-aţi întreba care este puterea scorpionilor, aţi şti ce să vă răspundeţi? Ca simplu animal, el este rar atât de periculos pentru specia umană, puţini scorpioni au venin care să poată omorî un om sănătos, iar şi în astfel de situaţii un minim de atenţie ar putea împiedica apariția mortalității. Interesant de știut este că scorpionii sunt creaturi rezistente la radiaţiile ionizante (analizați și singuri de ce e interesant asta).

Simbolic însă? Scorpionul are cleşti pentru a tăia (legăturile), însuşi cuvântul rădăcină proto-indo-european *(s)ker- însemnând "a tăia". Scorpionii sunt animalele care reprezintă zodia cu același nume guvernată de Pluto, acel Dumnezeu de ultimă instanță, chemat de cei care simt deja că au pierdut totul. Pluto guvernează zonele de umbră și prezidează momente de transformare extremă, simbol al evenimentelor extreme care ne schimbă viața și expun realitățile de bază, odată ce am trecut peste frica de moarte, şi ne-am săturat de suferinţe, dureri, suntem gata să distrugem vechiul pentru a renaşte din cenuşa rezultat a focului care ne-a ars, precum o pasăre Phoenix.

Din acest punct de vedere Abaddon şi-a făcut treaba: dacă veninul scorpionului este o neurotoxină care de fapt te paralizează de frică şi provoacă hipertensiune, blocarea plămânilor confuzia gândurilor (simptome care sună cunoscut), cu siguranţă COVID 19 face acelaşi lucru - tortura omenirii prin activarea FRICII.

Fie că este vorba de FRICA de boală în sine, sau de efectele vaccinurilor împotriva sa, sau chiar frica de a nu a pierde- de a nu dispune de accesul la resurse (vă amintiţi isteria cu magazinele golite?), frica de a pierde pe cineva drag, frica de opresiune, de conspiraţii, de izolare, sau dimpotrivă de mulţime. Abaddon nu a făcut decât să aducă la suprafaţă frica de moarte. Atât.

Pentru că nu are voie decât să chinuie, să te aducă şi să te menţină în confruntare cu propria-ţi frică până se produce schimbarea, de ce se moare? Lipsa semnului lui Dumnezeu în frunte: cunoaşterea de sine, sau chiar reversul medaliei: lipsa iubirii faţă de viaţă (a se înțelege pofta de sex), aprecierii ei ca şi adevăratul dar al lui Dumnezeu.

Experienţa personală

Nu mi-a fost frică să mă îmbolnăvesc, nici să mă vaccinez, şi am avut o curiozitate morbidă de a testa “pe viu” şi pielea mea cum stau cu pofta de sex (a se înţelege iubirea vieţii aşa cum e ea), am avut o mică grijă legată de îmbolnăvirea altora, din fericire compensată de încrederea în Dumnezeu/Univers că totul se întâmplă aşa cum e scris, conform binelui suprem al tuturor pe toate planurile - pe bune dacă nu.

Atât boala cât şi vaccinarea mi s-au părut drept o oportunitate de a observa cum stau cu zenul şi feng shuiul: cât timp eram liniştită, nici nu resimţeam boala; însă orice agitație de orice fel aducea dezastru pe toate planurile, și am realizat cu această ocazie cât de puţin suflet am de regulă la purtător şi mai ales cât de obosit este el cu adevărat.

Am o vorbă: nu trebuie să pui suflet, că îl pierzi. Din păcate, arareori îmi ascult propriile sfaturi, indiferent cât de benefice ar fi ele. Sufletul ar trebui păstrat energizat, întreg și pus la bătaie pentru îndeplinirea misiunii personale. Motto-ul acestor ani este ASCULTAREA de DIVINITATE. Divinitatea nu este reprezentată de un moșneag bărbos așezat pe un Tron departe în al 10-lea cer, Divinitatea este SUFLETUL din noi. De care nu ascultăm, nu îi cunoaștem darurile și poverile

Şi o altă părere personală este că acesta este doar începutul sfârşitului, că din păcate nimeni nu a învăţat din lecţiile trecutului (am zis că ocurenţa apocalipsei este ciclică, nu?), şi nicio schimbare reală, efectivă nu a avut loc în paradigmă, prin urmare povestea nu se încheie aici şi acum, acesta a fost doar semnalul de alarmă pentru ceea ce va urma, a 5-a trompetă a unui Înger care nu dă cu parul ci cu amarul, şi care te adună cu lopata de pe unde eşti împrăştiat.

Karma personală, de la agonie la extaz

Școală, lecții și învățare la foc automat

V-ați întrupat pe Planeta Pământ, felicitări, ați câștigat o înscriere în câteva sesiuni de joc extrem, în care scapă cine poate, iar de câștigat nici nu poate fi vorba, decât puncte pentru următorul joc, următoarea planetă, sistem solar, galaxie, univers… Pământul este o școală, însă una de corecție, în care însă nu numai minorii au ocazia de a se reabilita, reeduca, poate chiar testa niște teorii interesante. Mai știi? Și dacă știi, poți fi sigur? Unii pot, deși nu ar trebui. Cert este că dacă te-ai întrupat aici, ai făcut-o cu un scop, mai mult sau mai puțin voluntar, și până nu îl atingi, nu poti pleca, vei intra în ciclul reîncarnărilor, și vei risca chiar și puncte de penalizare care să-ți prelungească șederea. Pe lângă lecțiile personale, pământul are și el pe ale lui, plus regulile jocului local, arbitrii de care trebuie să ții seama dacă vrei să devii un jucător serios, sau chiar campion. Unii se mulțumesc să stea pe banca de rezervă la nesfârșit, să se antreneze când și când, considerând că e de ajuns. Deși la nivel de Sine Superior nu există timp, el sesizează ratarea unor oportunități, pentru că urmărește atent investiția făcută și e interesat să o recupereze, eventual cu dividente. Cu cât ai ratat mai multe ocazii, cu atât mai mare va fi bubuiala menită să te trezească la realitatea unui destin pre-agreat. Mai sunt și excepții de la predestinat.

Primii pași în descifrarea destinului este identificarea ghizilor spirituali cu care aveți legături karmice (le sunteți datori), de misune personală (vă asistă și le deveniți datori asistență la rândul vostru), afinitate (aveți aceleași lecții karmice sau misiuni personale). Plaja de entități este una largă: îngeri, demoni, spirite ale naturii, maeștrii ascensionați, zei, extratereștri, etc.

Contracte la nivel de sine și de suflet înscrise în Carta vieții.

Sinele Superior este o entitate în sensul larg al cuvântului, de fapt, el este un spațiu atemporal, multidimensional, a cărui prezență și aparență se pot modifica in funcție de nivelul de conștiință al spiritului întrupat sau a celui care îl accesează. Uneori îl vezi ca realitate prezentă, alteori ca și potențial, uneori este o oglindă, alteori un instrument sau resursă. Accesarea lui, punctuală sau permanentă, îți oferă informații legate de cine ești, ce ai de învățat, la ce resurse ai acces, și ce ai de făcut în această viață. Vrei, nu vrei, viața pe pământ este una condiționată și are o bază contractuală pe care ți-ai asumat să o îndeplinești și împlinești. Ai contracte cu părinții, cu neamul în care te-ai născut, cu potențialii parteneri, cu colegii de muncă, chiar și cu unii trecători de pe stradă. Aceste contracte sunt înregistrate în Carta vieții, ale cărei capitole sunt interesant de răsfoit, dar nerecomandat de modificat, dacă nu ți-ai dezvoltat suficient acel instrument exteem de util, și de rar, numit discernământ. Contractele la nivel de sine pot părea o piedică, dar să nu cădeți în ispita anulării lor, de fapt aceste legături vă oferă oportunități ca împreună cu alte spirite să vă îndepliniți misiunea personală, să vă învățați lecțiile și dacă o faceți cu succes, primiți bonusuri. Orice anulare implică o înlocuire care înseamnă renegociere, iar condițiile pot fi sau nu mai favorabile decât cel inițial. Contractele de suflet sunt și mai importante: unele misiuni personale și lecții implică abilități și însușiri sau calități/defecte pe care nu le ai, așa că din sufletul la care ai dreptul la naștere pentru împlinirea destinului, se împrumută sau schimbă cu alt spirit, el are ocazia de a învăța lucruri noi, la fel și tu. Calitatea și cantitatea celor două suflete poate diferi, dar schimbul va rămâne unul echitabil când se trage linia.

Carta vieții poate fi accesată având drept ghid pe Isus. Mai sunt unii preoți care deschid evanghelia pentru a identifica lecțiile karmice curente, precum și unii îndrumători spirituali prin meditații sau constelații.

Discernământul, diferența dintre greșeală, păcat și act asumat

Spune un vechi proverb că a greși e omenește, dar a persista în greșeală e diabolic. Diferența dintre îngeri și demoni este că demonii au o impresie inversată despre adevăr și un ego care persistă în înțelegerea ușor greșită a situației, interpretarea creativă a detaliilor ignorând situația de ansamblu, clară și concisă. Greșeala este inevitabilă în procesul de învățare, fără ea nu ai cum să obții un termen de comparație, să afli toate consecințele unei acțiuni, să faci diferența între opțiuni. Important este să discerni partea greșită dintr-o acțiune, dintr-un mod de gândire și să tragi o concluzie pertinentă, utilă pentru alte acțiuni viitoare. Dacă nu ești mulțumit de rezultatele și consecințele unei acțiuni, înseamnă că undeva greșești. Bineînțeles, ar fi bine dacă ai realiza că repeți aceeași lecție și că de fapt, ceea ce nu ai schimba niciodată este modul în care te raportezi la ea. Se mai spune că e greșit să te culci cu nevasta altuia, dar că e păcat să ratezi ocazia. Unele ocazii apar pentru că le judeci, le respingi, le renegi și te condamni pe tine, sau pe alții pentru ele. E greu să accepți că în tine există potențialul unui adulter, al unui ucigaș, al unui mincinos, al unei curve, al unui hoț, și tot așa… E mai ușor să accepți lumina potențialului de înger, corect și frumos, decât al unui distrugător de lumi… Discernământul intervine în alegerile pe care le facem atunci când e necesar să greșim, în căutarea și găsirea căii celei mai potrivite, în asumarea consecințelor și acceptarea lor ca atare.

Cultivarea discernământului este esențială în orice fel de evoluție personală, iar cheia este acceptarea greșelilor, recunoașterea imperfecțiunilor și valorificarea lor privind potențialul de învățare și experimentare. Evitarea modului de gândire: poate că greșesc, dar ceilalți greșesc mai mult, viața, destinul, universul e nedrept, sunt o victimă nevinovată, o frunză în vânt. Discernământul vine cu asumarea că putem fi, face, simți si gândi orice, iar asta se reflectă în universul care ne înconjoară.

Karmă versus misiune personală

Cuvântul karmă are conotații negative: lecții, plăți, legături, nori de energie negativă, emoții neacceptate, etc. Pe de altă parte, misiunea personală are iz de nobilitate, corectitudine politică, morală, punerea în slujba celorlalți și tot așa… Bullshit, ar spune americanii, ca să împrumut un termen mai extravagant pentru a exprima un adevăr simplu, lucrul amestecat miroase a… bullshit. Și sunt amestecate, atât de amestecate, că nici nu ar trebui făcută o diferență, atât de interdependente sunt cele două. Misiunea personală reprezintă în primul rând ce ai de făcut pentru tine, care te ajută in dezvoltarea ta proprie, în exprimarea de sine și a sufletului dat de Dumnezeu și informat pentru a manifesta ce ai nevoie să… înveți, tu sau alții. Iată legătura cu karma unde era. Iar dacă din ce faci pentru tine beneficiază și alții, cu atât mai bine, se cheamă că e bonus. Misiunea personală vine cu un potențial energetic de consumat pentru a transforma un tip de energie în altul, folosind abilitățile de care dispui, sau învățând altele noi. Paradoxal, de cele mai multe ori, misiunea personală este un lucru simplu, ușor de realizat, însă de alții, niciodată de tine, ție îți e cel mai greu, și ai face orice altceva, găsind scuze de ce nu poți, sau nu vrei, sau pretinzând că nu știi, doar o fac alții, și mai bine, și mai de mult.

Karma personală are totuși un final - eliberarea, misiunea personală este o poveste fără de sfârșit, ce continuă în baza karmei de familie, de neam, pământească, universală, prin misiuni suplimentare personale sau de grup.

Arderea rapidă de karmă și eliberarea

Arderea rapidă de karmă e precum un foc de artificii: spectaculos, plin de lumină, împrăștiind scântei în toate direcțiile, și doamne ferește să pice vreo scânteie pe un teren uscat, că poate stârni un incendiu pe un întreg continent. E precum un carusel care te învârte precum un malaxor, storcându-te ca pe un fruct prea copt, căruia nu-i mai poti recupera decât sucul. Arderea rapidă are loc în două cazuri, când nuvte mai suportă pământul și când îți dă cu panică pentru că sesizezi că ești în întârziere cu misiunea personală, sau total în afara ei, iar asta o să te coste, confortul, liniștea, starea de fapt obișnuită. Începi să alergi după lumină și adevăr, să le cauți, să le cultivi, să le interiorizezi, și pentru o clipă, e minunat, interesant, exotic. Pentru că există și un morcov, momeala care să te motiveze să ascensionezi, extazul mistic. Odată trăit și experimentat, ți-l dorești cu tot dinadinsul și ești dispus să înduri pentru a ți-l asigura permanent. Însemnând să ascensionezi, să ieși din ciclul reîncarnărilor, să te eliberezi de karmă. Ca și muncă, nu e nici puțină, nici ușoară, dar poate fi rapidă. Însă cu cât e mai rapidă, cu atât e mai grea și mai multă, și vin toate odată și te pun în fund sau la pământ de abia te mai ridici. Odată încheiată, vine momentul eliberării, singurul în care, cu liber arbitru, alegi dacă pleci sau mai rămâi. Plecarea e simplă, frica de moarte nu mai e, căci vezi poarta și ce te așteaptă, iar pofta de viață e saturată. Decizia de a rămâne prezintă riscul unei noi căderi în păcat, căci acum pe amprenta karmei personale vine cea de neam, cu provocări mai mari. Dar și potențialul de câștig e pe măsură. Intri în liga mare, cea a campionilor, însă asta nu te scutește de eșecuri. Morcovul rămâne o amintire, iar tu te numeri printre cei care poartă poverile lumii.

Arderea rapidă se obține și prin ritualuri de rugăciune, trimis lumină, sau fiind în preajma unui maestru deja eliberat, accesându-i cunoașterea, energia, rezonând cu ideile sale. Momentul eliberării vine cu asumarea unei cunoașteri de sine complete și punerea ei în serviciul altora aflați pe aceeași cale, deși reprezintă și mai multă muncă și responsabilitate, este totuși mai simplu, pentru că ai mai trecut pe acolo, totul e să nu te plictisești.

2019 vs 2020 din perspectiva karmei personale

2019 a fost anul în care pământul nu a mai răbdat. Energiile îngropate de generații au răbufnit la suprafață și ne-au dereglat butoanele. Cine a învățat deja să înoate până în acest an a fost inspirat pentru că a putut supraviețui fără traume prea mari, găsind câte o barcă de salvare la momentul oportun. Cine nu, s-a scufundat, a dat de mocirlă, a obosit luptându-se cu valurile, a descoperit că barca avea gaură. 2019 a adus schimbarea cu forța, sub presiunea unei puteri mai mari decât orice ar putea fi suportat. Nu mai sunt bobârnace, sau palme ori șuturi în fund, ci biciuri, schingiuri. Toată mizeria ieșită la suprafață devine de nesuportat și trebuie asumată într-un fel responsabilitatea pentru ea, găsită o soluție eficientă. Acceptarea faptului că faci parte din orice proces și să pui osul la treabă. Slavă domnului că s-a încheiat, nu-i așa?!?

2020 abia s-a ițit, semne bune anul are și nu prea… Au zis mai mulți că e un an al relațiilor, al legăturilor, al asumării autorității. Nu am de gând să contrazic aceste afirmații, dar aș vrea să le nuanțez puțin. Să nu uităm că el vine totuși în continuarea lui 2019, iar energia neconsumată dintr-un an, trece în următorul, lecțiile se nuanțează și ele, dar esența lor rămâne aceeași, Așa că aveți grijă cum vă raportați la pământ sub toate aspectele, cum relaționați cu materia și cu întunericul, cum vă poziționați vis-à-vis de autoritate, sunteți capabili să urmați ordinele, sau să vă faceți urmați? Ce perspectivă aveți asupra vouă înșivă, este ea una corectă și reală? Nu uitați că relația cu voi înșivă se reflectă în relația cu ceilalți, cum vă înțelegeți pe voi și vă acceptați, așa veți fi înțeleși și acceptați. Nu vă comparați cu nimeni, nu ar trebui să vă intereseze, alții au calea lor, iar ea nu e treaba voastră, ci a lor, voi aveți o singură misiune personală permanentă: să deveniți cea mai bună versiune a voastră din toate timpurile, din toate dimensiunile, din toate formele. Bună în sensul de completă, bogată în experiență și cunoaștere de sine.

Amintiți-vă că nu sunteți singur(ă), că depindeți de ceilalți, că așa e și normal, că scopul este obținerea armoniei în diversitate și că binele comun este mai presus decât cel individual.

La mulți ani!