Clopotele au menirea de a ne deschide calea către Dumnezeu, ele îți atrag atenția (întorc mintea către), deschid sufletul (poarta către) și ridică spiritul (schimbă vibrația pe care acesta rezonează). Când exteriorul se dărâmă în jurul nostru, acest fapt nu e decât o reflecție a distrugerii interioare, iar unul din instrumentele de refacere este chiar acesta: Clopotul.
Teste fără număr
Trăim vremuri interesante, pentru că s-au găsit ceva chinezi să ne blesteme (cică ei aşa blesteamă: “fie să trăieşti vremuri interesante”). Normal că de la ei ni se trage experimentul Covid-19, cum să nu, poftim cultură…Unii îşi doresc atât de tare să îi copieze lucrarea lui Dumnezeu, încât uită că chiar şi atunci îi fac voia şi misiunea. Cum şi de către cine nici nu mai contează, precum nici pentru ce scop, pentru că aşa a vrut Dumnezeu, iar EL este cel mai eficient. Ceea ce contează este acţiunea individuală şi colectivă în fiecare clipă a acestei încercări. Şi care sunt jaloanele unei încercări? Teste pe toate planurile, fizice, mentale, emoţionale, spirituale. În cele două articole legate de karmă de la începutul anului 2019 (aici şi aici), am atras atenţia că lecţiile karmice de neam abia de acum se vor resimţi, că 2019 şi anii anteriori au fost de pregătire.
În vremuri de restrişte….
Pe vremuri când ne lovea vreo molimă, primul gest era trasul clopotelor de la biserici, aşa erau anunţate, aşa se ştia că ceva nu este în regulă, se atrăgea atenţia oamenilor să se pregătească de întâlnirea cu Dumneazeu. Pentru că clopotele anunţau mai ales molimele, invaziile, morţile. De ce clopote şi nu cimpoaie, sau bucium, sau tobe, sau pocnitori, sau… Pentru că fiecare are specializarea sa, iar clopotele sunt vocea lui Dumnezeu care ne cheamă la El. Şi asta nu înseamnă că trebuie să pleci cu totul, dar nici să aştepţi până e nevoie ca ele să bată exclusiv pentru tine. De la începutul pandemiei un prieten a tot bătut apropouri (eh, a zis-o de-a dreptul în stilul lui direct) că trasul clopotelor sau bătaia celor sunătoare ar ajuta mult.
A fi sau a nu fi trăgător de clopote
Nu ştiu dacă l-a mai luat şi altcineva în afară de mine în seamă, cert este că am văzut la un moment dat pe net o ştire cum că Arhiepiscopia Moldovei îşi propusese să tragă toate clopotele simultan în întreaga Moldovă în contextul Covid 19. Ţinând cont că Moldova a avut un număr semnificativ de decese mă întreb dacă au făcut-o şi dacă ăsta era să fie rezultatul, sau pur şi simplu nu au mers până la capăt cu ideea. Contează însă şi calitatea clopotului, însă cel mai important este cel care îl trage, la urma urmei clopotul este un simplu instrument în mâna celui care pune intenţia, care ar trebui să aibă cunoaşterea şi să fie în armonie cu el cât să-i ştie sunetul, şi cât e nevoie să îl tragă până îşi face efectul.
Eu şi clopotele mele
Aproape fiecare bol cântător (aka clopot aşezat) pe care îl deţin are personalitatea lui, un aspect sau două sau mai multe combinate pe care lucrează, în funcţie de vibraţia gamei sunetelor sale, şi de fiecare dată sună diferit, niciodată la fel. Etalonul este sunetul pe care îl scoate atunci când singura mea intenţie este să mă bucur de el, să îmi setez corpul ca şi un diapazon care vibrează împreună cu el amplificându-ne unul pe celălalt, propagând sunetul cât mai mult, mai departe, mai amplu şi mai profund. În restul timpului sunt sunetele sparte, slabe, distonante care îmi spun o poveste, îmi arată unde e problema.
De ce bat clopotele,… Mitică?
Lăsând gluma la o parte și pe Caragiale, doxologia.ro spune că clopotele nu bat niciodată pentru amuzament (exceptând cele cântătoare din propria dotare, dar asta e altă poveste), ele bat pentru a ne atrage atenția la o chestiune de natură sufletească: << Cheamă viii, plânge morții, împrăștie viforele! – împrăștie dracii și trăsnetele.>>
Clopotul, vocea lui Dumnezeu
Deja este certitudine științifică faptul că sunetul aduce nori de ploaie sau îi împrăștie pe cei de grindină (generator de unde de șoc), și deși eficiența lor este argumentabilă, existența impactului nu poate fi negată. Sunt câteva povești interesante legate de clopotele unor biserici care ar avea același efect când sunt trase, dar povestea asta o să o dezvolt în altă parte… Clopotele se trăgeau ca și alarmă, dar și pentru a chema oamenii la biserică, pentru a le aduce aminte că înainte de toate atenția este la Dumnezeu, că voia Lui se manifestă când a Omului se abate de la drum.
Ținând cont de întâmplările ultimilor ani, mă întreb de ce vocea lui Dumnezeu nu s-a auzit (și nu se aude) mai des? Oare surzim în fața clopotelor până când va răsuna sunetul trompetelor?