Curiozitățile, bătu-le-ar vina
“Curiozitatea a omorât pisica” zice o vorbă populară, apropo de înțelepciunea din popor, testată de-a lungul generațiilor care au observat anumite lucruri având puțin timp și înclinație să facă asta… Iar despre aceeași pisică, aceași sursă spune ca ar avea 9 vieți, prin urmare riscul este de 10 ori mai mare pentru om…
Cu toate acestea, omul nu își poate stăpâni curiozitatea care îl împinge să deschidă uși închise dintr-un motiv, uneori chiar foarte bun…
Deschiderea unei uși interzise e începutul unei aventuri în orice poveste care se respectă, al cărei sfârșit poate fi însă imprevizibil.
Paradoxal este că, indiferent câte avertismente sunt puse pentru a te opri, cât de fericit, împlinit ai fi, tot vei ceda tentației necunoscutului interzis, dorind să îl faci cunoscut.
Pentru că dorința de a ști, de a avea sub control mediul înconjurător, este atât calitatea cât și defectul omului, sunt cele care i-au asigurat supraviețuirea și supremația.
Tarotul, o capcană fără scăpare
Dintre toate metodele de divinație pentru aflarea viitorului, printre cele mai cunoscute, mai vechi, mai uzitate, evident, se numără Tarotul.
Când află lumea că în timpul liber joc rol de vrăjitoare, cu animal de companie dragoni, iar pasiuni numerologia și bătutul clopotelor, majoritatea îmi mărturisesc că și ei s-au jucat odată, chiar cu succes, cu cărțile de tarot. Unii încheie brusc descrierea cu afirmația că în ciuda succesului, le-au aruncat, pentru ca le-a spus cineva răul pe care îl reprezintă.
Desigur, cum mă număr printre cei care tot de acolo au început, și încă din fragedă pruncie, înțeleg unde bat fără să am nevoie să îmi explice cu de-amănuntul ce li s-a întâmplat, eu pot să îmi imaginez perfect că s-au jucat cu focul și s-au ars, și au dat vina pe foc, nu pe faptul că nu și-au luat măsurile de siguranță, nu au înțeles focul ca element, că nu au închis poarta la loc, și că odată aprinsă scânteia, unde cade face ravagii.
Imaginați-vă că aprindeți un chibrit și el arde până vă ajunge la degetele care îl țin și îl scăpați. Dacă aveți prezență de spirit și noroc, îl striviți cu piciorul (dacă piciorul e încălțat), pică în loc unde nu există materiale inflamabile.
Dacă pică între paie sau lemne uscate, întoarcerea spatelui va stârni un incendiu greu de oprit și stăpânit.
Tarotul lucrează cu arhetipuri de întuneric și deschid porți către entitățile de jos, cele care știu cel mai bine și mai clar viitorul apropriat, tocmai pentru că sunt deciși să îl determine cu orice preț în defavoarea unui viitor îndepărtat incert.
Inclusiv Norocul, pe care omul și-l determină prin entitatea Moloch, cea atât de blamată de ortodoxie, pe care nici ei nu îl/o înțeleg la adevărata ei valoare.
O să fac o paranteză aici să explic puțin, pentru cei care își doresc sau urează noroc. Norocul aduce aici și acum toată energia, tot potențialul disponibil, la manifestare. Sigur, în detrimentul generațiilor viitoare, al sufletului copiilor ce vor rămâne fără energie, sacrificați oportunităților prezentului.
Si ca idee, potențialul nu vine singur, nu așa funcționează universul, el vine cu lecțiile aferente, toate, de aia norocul nu ține, sau nu e atotacoperitor.
Încheiind paranteza, asta face Tarotul, deschide porțile către toate lecțiile spiritului, cele arhetipale, iar dacă arhetipurile pe care le invoci, nu le stăpânești, ești f***t, scuze, vroiam să spun mâncat.
Stăpânirea Tarotului
Primul pas în stăpânirea unui lucru este desigur aprofundarea cunoașterii lui la nivel de informație. Așa că faptul că ai ajuns să cunoști semnificația cărților și a combinațiilor dintre ele nu te ajută să știi și ce să faci cu informația primită, nu te apără de ce vine împreună cu această informație.
Ca să poți stăpâni pe deplin, ai nevoie să poți stăpâni în primul rând elementele și corpurile numerelor pe elemente (arcanele minore), și elementele spiritului (arcanele majore) care reprezintă ipostazele spiritului. Ha, noroc cu asta! Nu, nu vă bazați pe noroc, v-am explicat mai sus de ce nu e o idee bună.
Doar Dumnezeu știe Tarot și se poate juca cu el, și o face fără a avea nevoie de carduri de reprezentare, iar folosirea tarotului pentru aflarea viitorului vă poziționează în rol de Dumnezeu, atenție - atât pentru voi înșivă, cât și pentru cei cărora le deschideți cărțile.
Consecințele sunt drastice de ambele părți, și de aceea cei care dau, încearcă să copieze atitudinea îngerilor, oferind răspunsuri vagi, care să încalce cât mai puțin liberul arbitru.
Pentru că atunci când întrebi și primești răspuns, nu mai ai scuza că nu ai știut; pentru că odată aflat, revelat misterul, se ridică problema a ce ai făcut cu ce ai aflat? Nu merge nici scuza: dar nu am crezut, nu am fost sigur(ă), nu…
Pe de altă parte, tarotul poate fi o altă cale de cunoaștere, nici mai bună, nici mai rea decât altele. Nici măcar una mai completă, ci un simplu început. Cardurile sunt un instrument de revelare, a ce anume, depinde de ce și cum întrebi, că cine răspunde am stabilit deja.
De trecut prin această cunoaștere vom trece oricum și nu depinde decât de noi dacă trecem cu forța sau conștienți de ce se întâmplă și asumat.