karma

COVID 19 - Boala ZEN-ului

Nu crede tot ce gândești

E bine să ai cont pe un site de socializare, când și când îți vin idei datorită acelor citate motivaționale nelipsite - fără de care nu cred că am mai putea trăi, atât de mult au intrat în conștientul colectiv, încât autorii lor nici ei nu le-ar mai recunoaște drept proprii. Iată unul:

Întotdeauna păstrează o sticlă de vin în frigider pentru o ocazie specială; uneori ocazia specială este că ai o sticlă de vin în frigider

Dacă vă întrebați de unde până unde aș găsi citatul drept o inspirație pentru un articol despre Molima secolului (sau a mileniului), așa sunt eu ciudată în conexiunile pe care le fac. Hai să vă ajut să înțelegeți logica, reformulând:

Întodeauna păstrează, în caz de nevoie, un virus in frigiderul laboratorului să vezi cum evoluează o molimă, uneori nevoia este de a avea o molimă pentru a vedea cum evoluează tot.

Glumesc, nu sunt adepta conspiraţiei virusului scăpat din laborator, nici a sterilizării populaţiei cu un vaccin minune (deşi episodul ăla din Stargate SG 1 părea plauzibil ca naiba - serios, unele seriale merite văzute cu atenţie, poate chiar şi de mai multe ori), dar nici nu aş nega posibilităţile, doar pentru că ele au fost puse pe tapet prima data de un scenarist plin de imaginaţie. Bine, nici nu le-aş folosi ca bază de argumentaţie, cum am păţit-o eu pe Facebook: ”Uită-te la minutul X din filmul Z şi o să înţelegi

Bine aţi venit pe Pământ. Asta e ce numesc eu o întâlnire de gradul III

Ziua Independenţei

Pot fi filmele o sursă de inspiraţie a realităţii, o testare a pieţei pentru a inocula/pregăti publicul larg cu anumite idei, pot ele reprezenta premoniţii autodeterminante, mai ceva ca sfinţii din scripturi? Cu siguranţă da. Lumea este o entitate oportunistă, şi nu vă imaginaţi că lumea de dincolo este diferită, nu de alta, dar ce e sus e şi jos, nu?

Îngerul Molimelor - Abaddon

Acest articol e început demult, dar nu am putut să-l scriu sau public, pentru că îi lipsea contextul, anume explicaţia despre cum stă treaba cu Abaddon - pe care o găsiţi aici. Cum spuneam în articolul citat, uneori Abaddon se ridică, fie la nivel individual, fie colectiv, declaşând astfel o Apocalipsă personală sau globală. Și asta se întâmplă cu o anumită ciclicitate a evenimentelor, a căror intensitate poate diferi în funcţie de circumstanţele situaţiei de moment.

Semne au existat întotdeauna, fie că au fost ele revelaţii ale sfinţilor, predicţii astrologice, sau simple premoniţii. Dificultatea rezidă în calitatea şi corectitudinea interpretării. Mulţi sunt cei chemaţi, puţini însă cei “aleşi” - aleşii sunt cei care ajung să înţeleagă sensul lucrurilor, motivele pentru care acestea se întâmplă, şi de ce în acest mod, şi cum pot trece prin ele. Nu să le oprească, sau să le evite, sau să nu le (re)simtă, ci să treacă prin ele.

Aşa cum moartea este doar o etapă peste care treci mai devreme sau mai târziu, la fel este şi Apocalipsa revelaţiei lui Ioan, sfârşitul lumii aşa cum este el cunoscut, din nou la nivel individual sau colectiv. Atunci când un individ (sau o societate) rămâne blocat(ă) într-un cerc vicios care nici nu se încheie, nici nu se rupe, intervine un factor extern care să producă o schimbare, să scoată la suprafaţă ascunzişurile ignorate în goana urmăririi lucrurilor pe care le ştii deja.

Omenirea, per ansamblu, avea nevoie de un tras de clopote simbolic, să i se tragă atenţia să privească mai atent, să devină mai conştientă, să se trezească la realitate; să se oprească o clipă în loc - iar dacă cu această ocazie Pământul a apucat şă-şi tragă sufletul un moment şi să răsufle - cu atât mai bine.

Uităm sau ignorăm că Pământul este o fiinţă vie pe care o oprimăm cu tot ceea ce, noi, celelalte fiinţe vii convieţuind aici, reprimăm. Civilizația și capcanele ei ne-au adormit simțurile, am ajuns să ne ignorăm instinctele animalice de bază, cele care asigură supraviețuirea speciei: frica de moarte, pofta de sex. Ele au devenit atât de denaturate ca formă și recunoaștere, încât nu mai suntem conștienți de existența lor ca și motor de creștere. Cu siguranță creșterea noastră personală și spirituală nu a ținut pasul cu dezvoltarea tehnologiei și a societății, în niciun caz suficient cât să anuleze nevoia de aceste două cauzalități.

COVID 19 - Numele tău este FRICĂ

Zice cartea revelaţiei:

Al cincilea înger a sunat din trompetă. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ; și i s-a dat cheia abisului. Ea a deschis abisul și din groapă s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare, iar fumul din groapă a întunecat soarele și, la fel, aerul. Din fum au ieșit pe pământ lăcuste și li s-a dat putere, aceeași putere pe care o au scorpionii pământului. Li s-a spus să nu vatăme iarba pământului, nici vreo plantă verde și nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-au pe frunte sigiliul lui Dumnezeu. Și lăcustelor nu li s-a dat voie să-i omoare, ci să-i chinuie cinci luni, iar chinul lor a fost asemenea chinului pe care îl provoacă un scorpion când înțeapă un om. În zilele acelea, oamenii vor căuta moartea, dar nicidecum n-o vor găsi; vor vrea să moară, dar moartea va fugi de ei.

Dacă v-aţi întreba care este puterea scorpionilor, aţi şti ce să vă răspundeţi? Ca simplu animal, el este rar atât de periculos pentru specia umană, puţini scorpioni au venin care să poată omorî un om sănătos, iar şi în astfel de situaţii un minim de atenţie ar putea împiedica apariția mortalității. Interesant de știut este că scorpionii sunt creaturi rezistente la radiaţiile ionizante (analizați și singuri de ce e interesant asta).

Simbolic însă? Scorpionul are cleşti pentru a tăia (legăturile), însuşi cuvântul rădăcină proto-indo-european *(s)ker- însemnând "a tăia". Scorpionii sunt animalele care reprezintă zodia cu același nume guvernată de Pluto, acel Dumnezeu de ultimă instanță, chemat de cei care simt deja că au pierdut totul. Pluto guvernează zonele de umbră și prezidează momente de transformare extremă, simbol al evenimentelor extreme care ne schimbă viața și expun realitățile de bază, odată ce am trecut peste frica de moarte, şi ne-am săturat de suferinţe, dureri, suntem gata să distrugem vechiul pentru a renaşte din cenuşa rezultat a focului care ne-a ars, precum o pasăre Phoenix.

Din acest punct de vedere Abaddon şi-a făcut treaba: dacă veninul scorpionului este o neurotoxină care de fapt te paralizează de frică şi provoacă hipertensiune, blocarea plămânilor confuzia gândurilor (simptome care sună cunoscut), cu siguranţă COVID 19 face acelaşi lucru - tortura omenirii prin activarea FRICII.

Fie că este vorba de FRICA de boală în sine, sau de efectele vaccinurilor împotriva sa, sau chiar frica de a nu a pierde- de a nu dispune de accesul la resurse (vă amintiţi isteria cu magazinele golite?), frica de a pierde pe cineva drag, frica de opresiune, de conspiraţii, de izolare, sau dimpotrivă de mulţime. Abaddon nu a făcut decât să aducă la suprafaţă frica de moarte. Atât.

Pentru că nu are voie decât să chinuie, să te aducă şi să te menţină în confruntare cu propria-ţi frică până se produce schimbarea, de ce se moare? Lipsa semnului lui Dumnezeu în frunte: cunoaşterea de sine, sau chiar reversul medaliei: lipsa iubirii faţă de viaţă (a se înțelege pofta de sex), aprecierii ei ca şi adevăratul dar al lui Dumnezeu.

Experienţa personală

Nu mi-a fost frică să mă îmbolnăvesc, nici să mă vaccinez, şi am avut o curiozitate morbidă de a testa “pe viu” şi pielea mea cum stau cu pofta de sex (a se înţelege iubirea vieţii aşa cum e ea), am avut o mică grijă legată de îmbolnăvirea altora, din fericire compensată de încrederea în Dumnezeu/Univers că totul se întâmplă aşa cum e scris, conform binelui suprem al tuturor pe toate planurile - pe bune dacă nu.

Atât boala cât şi vaccinarea mi s-au părut drept o oportunitate de a observa cum stau cu zenul şi feng shuiul: cât timp eram liniştită, nici nu resimţeam boala; însă orice agitație de orice fel aducea dezastru pe toate planurile, și am realizat cu această ocazie cât de puţin suflet am de regulă la purtător şi mai ales cât de obosit este el cu adevărat.

Am o vorbă: nu trebuie să pui suflet, că îl pierzi. Din păcate, arareori îmi ascult propriile sfaturi, indiferent cât de benefice ar fi ele. Sufletul ar trebui păstrat energizat, întreg și pus la bătaie pentru îndeplinirea misiunii personale. Motto-ul acestor ani este ASCULTAREA de DIVINITATE. Divinitatea nu este reprezentată de un moșneag bărbos așezat pe un Tron departe în al 10-lea cer, Divinitatea este SUFLETUL din noi. De care nu ascultăm, nu îi cunoaștem darurile și poverile

Şi o altă părere personală este că acesta este doar începutul sfârşitului, că din păcate nimeni nu a învăţat din lecţiile trecutului (am zis că ocurenţa apocalipsei este ciclică, nu?), şi nicio schimbare reală, efectivă nu a avut loc în paradigmă, prin urmare povestea nu se încheie aici şi acum, acesta a fost doar semnalul de alarmă pentru ceea ce va urma, a 5-a trompetă a unui Înger care nu dă cu parul ci cu amarul, şi care te adună cu lopata de pe unde eşti împrăştiat.